Viața nu are preț. Minciună!
Dacă ar fi așa, de ce există despăgubiri, asigurări, procese, evaluări? Cine a decis că moartea într-un accident valorează milioane, dar viața trăită în suferință nu valorează nimic?
Ne place să credem că omul e „de neprețuit”. Dar în realitate, totul se negociază. Dacă un guvern calculează cât investește pentru a salva o viață, înseamnă că deja a pus un prag. Dacă o companie de asigurări decide cât plătește pentru un braț pierdut, înseamnă că deja a tăiat demnitatea în bucăți.
Și atunci, întreabă-te sincer: omul chiar are valoare intrinsecă sau doar o etichetă de preț care diferă în funcție de cine îl evaluează?
Nu e întrebarea dacă putem pune un preț pe viață.
Întrebarea e: de ce am ajuns să credem că e normal să facem asta?
Cât costă omul?
Întrebarea nu e nouă. Doar că răspunsurile sunt din ce în ce mai cinice. Economiști, birocrați și instanțe încearcă să transforme omul într-o variabilă. Iar rezultatele variază: 4,5 milioane de euro pentru un european, 7 milioane pentru un american, 1,43 milioane dacă ești femeie și 1,72 milioane dacă ești bărbat.
Ce se ascunde în spatele acestor cifre? Statistică. Calcul rece. Însă cifrele însele dezvăluie o realitate incomodă: omul nu are un preț universal. Valoarea lui depinde de sex, culoarea pielii, țara în care trăiește. Într-un studiu american, viața unui muncitor alb a fost evaluată la dublu față de cea a unui muncitor negru.
Poți accepta asta fără să simți că ceva se rupe în tine?
Prețul corpului
S-a mers chiar și mai departe, la nivelul materiei brute. Un biochimist a calculat cât ar costa, la preț de catalog, moleculele care compun corpul unui om de 75 kg. Rezultatul: 6 milioane de dolari. Dar acest calcul – oricât de exact ar părea – e doar o caricatură. Ce nu include? Conștiința, experiența, memoria, identitatea. Adică exact ceea ce face diferența dintre o persoană vie și un sac de chimicale.
Poți reduce omul la enzime și peptide? Poți spune că e „atât” și nu mai mult?
Avem dreptul să facem asta?
Și aici ajungem la miezul problemei. Avem dreptul să evaluăm omul? Să-l reducem la un preț? Dacă spui „da”, înseamnă că demnitatea e negociabilă. Dacă spui „nu”, cum gestionezi situațiile în care statul trebuie să decidă cât investește pentru a salva o viață?
Aici apare ruptura. Pe de o parte, morala spune „viața e infinită ca valoare”. Pe de altă parte, dreptul spune „niciun drept nu e absolut, nici măcar cel la viață”.
Și tu? Tu ce alegi?
Demnitatea nu e o marfă
Religiile mari spun: o viață salvată echivalează cu întreaga omenire. Filosofii spun același lucru, doar că în alt limbaj: omul are demnitate, deci nu poate fi tratat ca mijloc, ci doar ca scop. Constituțiile moderne au încercat să înghețe această idee în formule solemne: „Demnitatea omului este inviolabilă.”
Dar realitatea e alta: de fiecare dată când vorbim de despăgubiri, asigurări, costuri medicale sau accidente, calculăm. Ne place sau nu, folosim o unitate de măsură economică pentru viață. Și atunci: unde începe și unde se termină demnitatea?
Poate fi apărată cu cifre? Sau dimpotrivă, orice cifră o încalcă?
Contradicție
Moralitatea și dreptul merg în direcții diferite. Ceea ce e „bun” nu e mereu „legal”. Ceea ce e „legal” nu e mereu „bun”. Și între cele două, omul e prins.
Cum trăiești cu această tensiune? Îți spui că cifrele sunt doar „statistice” și nu ating omul concret? Așa se justifică statele și companiile. Dar în adânc, știi că orice calcul e și o reducere. Și atunci apare întrebarea pe care nimeni nu are curajul să o rostească:
Ne mințim singuri atunci când separăm „valoarea statistică” de demnitatea reală a unui om?
Ultimul gând
Poate că întrebarea „Cât costă un om?” e o întrebare greșită. Pentru că răspunsul, oricare ar fi, e tot timpul fals. Un om nu costă. Un om există. Și existența lui nu poate fi redusă la echivalențe monetare.
Prețul e pentru obiecte. Valoarea e pentru experiențe. Dar demnitatea? Ea nu intră în niciuna dintre aceste categorii. Ea e condiția însăși care face ca restul să aibă sens.
Așadar: cât costă omul? Răspunsul nu e în cifre. Răspunsul e în felul în care alegi să privești viața ta și viața celorlalți. Omul nu costă. Omul există. Și în existența lui, prețul nu are relevanță. Valoarea și demnitatea sunt ceea ce nu se poate tranzacționa.
Nu Pierde nici un Articol!
Toate mișcările, motivația și alte bunătăți direct la tine în Inbox!
Sunt Marketer. Urăsc SPAMul. De aceea, mesajele sunt Relevante și la Obiect.
