Toți încep la fel. Cu entuziasm, cu idei mari și cu un model de plan luat de pe net. Ai completat rubricile. Ai bifat pașii. Ai pus un titlu frumos. Ai simțit că ai început. Dar ce ai început, de fapt?
Ți-ai creat o poveste. Nu o strategie. Ai scris ceea ce speri. Nu ceea ce e. Ai listat ce ai vrea să se întâmple. Nu ce știi că poți controla. Ai numit asta „business plan”. Dar ai construit o minciună ambalată elegant.
Întrebarea e simplă: pentru cine scrii?
Pentru tine? Sau pentru cineva care trebuie convins? Pentru o instituție care cere, dar nu verifică? Pentru o comisie care citește cinci pagini și trece la următorul?
Scrii „analiză de piață”. Dar tu ai vorbit cu trei oameni. Scrii „prognoză financiară”. Dar n-ai vândut nimic. Scrii „obiective clare”. Dar tu încă te întrebi dacă produsul tău are sens.
Ai un plan. Dar nu ai o afacere.
Ai nevoie de un plan? Da. Dar pentru ce?
Planul nu e despre formate. Nu e despre word sau powerpoint. Nu e despre cuvinte bine alese. E despre decizii. Despre priorități. Despre costuri și limite. Despre riscuri pe care le accepți, și sacrificii pe care le asumi.
Dacă nu pui în plan realitatea completă – nu ai plan. Ai o fantezie organizată.
Întrebări pe care nu le pui, dar ar trebui:
- Ce nu știi despre piața ta?
- Ce faci dacă primul client cere altceva decât ai pregătit?
- Ce resurse pierzi dacă lansezi prea devreme?
- Ce costă mai mult decât ți-ai imaginat?
Ai curaj să răspunzi?
Planul nu e pentru a demonstra. E pentru a înțelege.
Toți cred că trebuie să impresioneze. Investitorul. Mentorul. Juriul de la grant. Dar tu? Te impresionezi singur? Ai citit planul tău și ți-ai spus: „Da, pot executa asta?” Sau ai trecut rapid peste cifrele care nu bat?
Planul e oglinda ta. Dacă tu minți acolo, înseamnă că minți și în rest. Și dacă nu-ți cunoști minciuna, n-o vei putea corecta. Vei merge cu ea până la faliment.
Planul tău trebuie să răspundă la o singură întrebare: Cum ieși din haos, pas cu pas, cu resursele pe care le ai?
Dacă răspunsul nu e clar, atunci ce ai scris acolo e inutil.
Ești dispus să-l arunci?
Asta e testul suprem. Ai scris un plan. Ai muncit. L-ai rafinat. Dar după primele săptămâni de realitate, îți dai seama că nu se potrivește.
Întrebarea reală nu e dacă l-ai făcut bine. Întrebarea e: ai tăria să renunți la el și să începi altul?
Mulți nu pot. Își apără planul ca pe un copil. Uită că nu planul trebuie apărat, ci afacerea.
Dacă piața nu confirmă ce ai scris, planul trebuie aruncat. Dacă cifrele nu ies, planul trebuie rescris. Dacă clienții cer altceva, planul trebuie ignorat. Dacă nu faci asta, nu ești antreprenor. Ești autor de eseuri.
Planul nu garantează nimic. Doar testarea o face.
În plan e curat. În realitate e murdar. Planul nu-ți arată telefonul care nu sună. Clientul care nu apare. Echipa care nu livrează. Planul nu conține crize. Nu conține epuizare. Nu conține incertitudine.
În plan ai „vânzări de 10.000 euro în 6 luni”. În realitate ai 3 comenzi ratate și 2 recenzii negative. În plan ai „extindere națională”. În realitate n-ai plătit încă TVA-ul.
Tu ce alegi să crezi?
Dacă planul tău nu te enervează, înseamnă că nu e realist.
Un plan bun te obligă să alegi. Să tai. Să amâni. Să recunoști ce nu știi. Să accepți că nu ești pregătit. Să vezi unde te sabotezi singur. Dacă nu simți disconfort, înseamnă că ai scris doar ce ți-ar plăcea să citești.
Vrei să crești? Atunci scrie un plan care te forțează să înveți. Nu unul care te face să pari deștept.
Nu Pierde nici un Articol!
Toate mișcările, motivația și alte bunătăți direct la tine în Inbox!
Sunt Marketer. Urăsc SPAMul. De aceea, mesajele sunt Relevante și la Obiect.
