Toți oamenii spun minciuni din când în când, dar majoritatea continuă să se considere persoane cinstite. Tu nu faci excepție. Minciuna nu este doar ceea ce spui altora, ci și ceea ce îți spui ție. Cea mai mare minciună e atunci când te minți pe tine. Când îți spui că ești corect, dar alegi varianta convenabilă. Când îți spui că ești loial, dar ascunzi adevărul. Când îți spui că ești liber, dar îți construiești singur limite. Adevărul nu e că minți uneori, adevărul e că îți justifici minciunile ca să poți trăi cu ele.
Ce este minciuna
Nu orice afirmație falsă este o minciună. Situațiile trebuie diferențiate:
- Actorul care joacă pe scenă nu este considerat mincinos. Publicul știe că el joacă un rol.
- Jucătorul de poker nu este considerat mincinos pentru că își ascunde cărțile. Regulile jocului impun acest comportament.
- Un consultant financiar care greșește în prognoze nu minte dacă eroarea este neintenționată.
- O persoană cu tulburări psihice care crede în propriile invenții nu minte, pentru că nu are intenția de a înșela.
Psihologul Paul Ekman definește minciuna ca acțiunea prin care cineva induce intenționat în eroare o altă persoană, fără ca aceasta să fi cerut să nu i se spună adevărul.
În această definiție intră și omisiunea. De exemplu, ascunderea unei infidelități reprezintă inducerea în eroare a partenerului. Omiterea este mai ușor de folosit decât inventarea unei povești: nu necesită planificare, nu trebuie susținută prin detalii și nu necesită memorare pentru a menține consecvența.
De ce este normal să minți
Ludmila Petranovskaia arată că între trei și cinci ani copiii învață să mintă. Acest moment marchează o etapă firească în dezvoltarea psihologică.
A minți presupune capacitatea de a înțelege perspectiva altuia. Copilul descoperă că poate spune nu doar ce s-a întâmplat, ci și ce își dorește. Primele minciuni sunt mai degrabă invenții fanteziste decât încercări de a manipula.
Responsabilitatea părintelui este să delimiteze clar realitatea de imaginație. Când copilul spune că și-a spălat mâinile fără să o facă, el află rapid că faptele contrazic cuvintele. Descoperirea aduce stânjeneală și îl obligă să evalueze riscurile.
Această experiență formează baza morală pentru viitor. Copilul învață că minciuna poate fi demascată și că poate avea consecințe negative.
De ce mint oamenii
Paul Ekman a identificat mai multe motive principale pentru care oamenii mint. Acestea sunt prezente atât la copii, cât și la adulți:
- Evitarea pedepsei. Copilul ascunde o notă proastă pentru a nu fi certat. Adultul inventează o scuză pentru întârziere. Cauza este frica. În relații bazate pe încredere, acest tip de minciună devine mai puțin frecvent.
- Frica de umilință. Oamenii își ascund sau exagerează numărul de parteneri sexuali pentru a evita judecata. Minciuna apare din dorința de a evita o imagine nedorită în fața altora.
- Obținerea unui beneficiu. Exemplele includ un candidat care își umflă experiența în CV pentru a obține un post sau un părinte care declară o vârstă mai mică a copilului pentru a nu plăti bilet.
- Protecția. Într-un colectiv, angajații pot ascunde greșeala unui coleg pentru a nu-l expune șefului.
- Dorinta de a părea interesant. Oamenii exagerează povești personale sau realizări pentru a fi percepuți mai valoroși.
- Politețea. Complimentul fals, cum este lăudarea unei mâncări nereușite, are rolul de a proteja sentimentele gazdei și de a evita o situație tensionată.
Există oameni absolut cinstiți?
Studiile arată că oamenii mint frecvent. O statistică britanică arată că fiecare persoană minte, în medie, de aproximativ trei ori pe zi. În Rusia, 21% dintre respondenți cred că oamenii mint mai des decât spun adevărul, iar 36% consideră că jumătate din interacțiuni implică minciuni.
Irina Iakutenko identifică două tipuri de comportamente:
- Rațional. Omul minte atunci când minciuna îi aduce un beneficiu mai mare decât adevărul. Condiția este ca riscul de a fi prins să fie redus, iar consecințele neînsemnate.
- Moral. Omul evită minciuna chiar și atunci când ar obține un beneficiu. Pentru el, aprobarea socială este mai importantă decât câștigul imediat.
Majoritatea oamenilor se află între aceste două extreme. Ei mint suficient pentru a obține avantaje, dar nu într-atât încât să-și piardă imaginea de persoane corecte în propria percepție.
Gradul de toleranță față de minciună este influențat de educație, normele sociale și circumstanțele vieții. Când a spune adevărul devine periculos, oamenii mint mai des. Când consecințele minciunii sunt severe, oamenii aleg mai des adevărul.
Ultimul gând
Toți mint. Tu minți. Diferența e doar în frecvență și în motiv. Cinstea absolută nu există, iar dacă spui că ești cinstit, minți încă o dată. O faci ca să-ți protejezi ego-ul. În realitate, fiecare dintre noi calculează: când e mai avantajos să spun adevărul și când e mai sigur să mint. Minciuna nu este abatere, este strategie. Dacă nu înțelegi asta, rămâi blocat în iluzia că moralitatea ta este întreagă. Întrebarea pe care nu poți să o eviți e asta: cât de ieftin îți vinzi adevărul?
Nu Pierde nici un Articol!
Toate mișcările, motivația și alte bunătăți direct la tine în Inbox!
Sunt Marketer. Urăsc SPAMul. De aceea, mesajele sunt Relevante și la Obiect.
