Probabil ai dat deja bani pe un curs care ți-a promis multe și nu ți-a oferit aproape nimic. Sau poate ai vrut să cumperi, dar te-ai oprit în ultimul moment. Și totuși… de ce apar atâtea cursuri care nu livrează ce promit?
De ce oamenii continuă să cumpere, chiar dacă știu că riscul e mare?
Și, mai ales, de ce, după fiecare eșec, nimeni nu vrea să recunoască partea lui de vină?
De ce ai cumpărat? Ce ai sperat să obții? Și, dacă mâine apare alt curs cu aceleași promisiuni, o să cazi din nou?
Frustrare sau reală țeapă?
Oamenii reacționează agresiv la orice reclamă care promite schimbări rapide sau succes financiar.
Pe Facebook, Instagram sau YouTube, comentariile negative apar aproape instant la orice anunț de tipul „Cum să faci bani” sau „Cum să-ți crești contul de Instagram”.
Publicul general are o neîncredere profundă în tot ce înseamnă vânzare de cursuri.
Mulți dintre cei care comentează nici măcar nu au cumpărat vreun astfel de curs.
Alții au cumpărat, dar nu au aplicat nimic și se simt păcăliți.
Există o frică generală de a nu fi considerați naivi sau „fraieri”.
Pentru unii, hate-ul online este doar o metodă de a-și proteja ego-ul și imaginea în fața celorlalți.
Întrebarea reală este: chiar sunt toate cursurile proaste sau e o reacție de autoapărare emoțională?
Cursuri proaste sau așteptări nerealiste? Cine minte pe cine?
Pe piață există produse de foarte slabă calitate, create fără metodologie clară și fără rezultate demonstrate.
Mulți vând simple PDF-uri, înregistrări banale sau prezentări copiate de pe internet.
În același timp, mulți cumpărători au așteptări complet nerealiste.
Unii cred că pot deveni milionari în 2 luni după un curs de 50 de euro.
Alții cumpără cursuri de slăbit și se așteaptă să piardă 10 kilograme fără să-și schimbe stilul de viață.
Furnizorii de cursuri promit rezultate rapide pentru că asta vrea publicul să audă.
Publicul cumpără pentru că vrea scurtături.
După câteva săptămâni, apar plângerile și acuzele de „țeapă”.
Dar dacă produsul promite imposibilul… și cineva îl cumpără… cine e, de fapt, mai vinovat?
Industria cursurilor online: O loterie fără reguli
În prezent, oricine poate crea și vinde un curs online, fără niciun control de calitate.
Nu există reglementări clare sau standarde minime în domeniul educației online.
Orice persoană cu o cameră de telefon și un cont de Instagram poate să devină „expert” peste noapte.
Mulți vând informații reciclate, preluate de pe YouTube sau traduse prost din alte surse.
O mare parte din materiale nu au structură logică, nu oferă pași concreți și nu garantează rezultate minime.
Marketingul agresiv face ca aceste cursuri să pară mai valoroase decât sunt în realitate.
Publicul nu are instrumente să verifice calitatea unui curs înainte de a cumpăra.
Lipsa de filtre face ca diferența dintre un produs bun și unul slab să fie greu de sesizat la prima vedere.
În acest haos, cineva mereu pierde: fie clientul dezamăgit, fie un creator de conținut serios care nu mai are încrederea publicului.
De la naivitate la paranoia: Cum ajungi să nu mai ai încredere în nimeni
După câteva experiențe proaste, mulți oameni ajung să respingă orice formă de educație plătită.
Ajungi să nu mai cumperi nimic, indiferent de calitatea sau reputația autorului.
Orice reclamă ți se pare o păcăleală.
Ajungi să crezi că toată industria e o mare țeapă colectivă.
În același timp, continui să te plângi că nu ai rezultate, că stagnezi, că nu evoluezi.
Nu investești nici în cărți, nici în programe, nici în workshop-uri.
Te convingi singur că „totul e o scam”.
De fapt, ajungi să îți sabotezi singur orice șansă reală de învățare.
E mai confortabil să fii sceptic decât să înfrunți riscul de a greși din nou.
Unde e, de fapt, problema? La cel care vinde sau la cel care cumpără?
Industria cursurilor există pentru că există cerere.
Dacă nimeni nu ar mai cumpăra promisiuni goale, aceste produse nu ar mai exista pe piață.
Vânzătorii de iluzii se adaptează exact la ce vrea publicul să audă.
Clienții cumpără nu pentru că sunt forțați, ci pentru că vor să creadă în povești ușoare.
Mulți speră la rezultate rapide, fără muncă, fără efort, fără proces.
Când visezi la shortcut-uri, exact shortcut-uri o să primești.
Când cauți miracole, exact miracole ți se vor vinde.
Și când realitatea te lovește, primul instinct este să dai vina pe cel care ți-a vândut visul.
Întrebarea incomodă rămâne: Cine e cu adevărat „infoțîganul”? Cel care vinde? Sau cel care cumpără fără să gândească?
Ideea de bază
Piața nu e plină de „infoțîgani” pentru că un grup de oameni s-a trezit într-o dimineață și a decis să vândă prostii.
Piața e așa pentru că există mii de oameni care preferă promisiuni în loc de proces.
Există cerere pentru scurtături. Există cerere pentru povești ușor de crezut.
Fiecare curs prost vândut este rezultatul unei alegeri greșite făcută de cineva care a vrut totul… fără efort.
Și oricât ne-am plânge, oricâte comentarii de hate am lăsa, adevărul rămâne același:
Industria va continua să vândă fix ce cumpărăm.
Dacă vrem bullshit… bullshit vom primi.
Și atunci… cine e, de fapt, vinovat?
Nu Pierde nici un Articol!
Toate mișcările, motivația și alte bunătăți direct la tine în Inbox!
Sunt Marketer. Urăsc SPAMul. De aceea, mesajele sunt Relevante și la Obiect.
