Ne-am obișnuit să credem că fericirea e un Everest de cucerit. O luptă continuă, o muncă fără sfârșit, o stare pe care trebuie s-o urmărești, s-o prinzi și s-o ții cu dinții. Ai auzit asta peste tot: de la guru self-help la cărți de succes.
Sună obositor, nu? Pentru unii, poate că funcționează. Dar pentru mulți, această idee e dăunătoare. Creează stres, te face să te simți singur și, paradoxal, te lasă cu un sentiment de incompetență. Fericirea devine o pasăre speriată: cu cât alergi mai tare după ea, cu atât zboară mai departe. E ca și cum ai încerca să prinzi vântul.
Cât de mult ne ajută (sau ne strică) obsesia asta?
Psihologul Iris Mauss de la Universitatea din Berkeley a analizat fix asta. Inspirată de valul de cărți care ne zic că „trebuie să fim fericiți”, Mauss s-a întrebat: oare nu ne pune prea multă presiune? „Oriunde te uiți, găsești cărți despre importanța fericirii, parcă am fi obligați să fim fericiți”, spune ea. „Asta creează așteptări nerealiste – că trebuie să simțim bucurii extreme mereu. Rezultatul? Doar dezamăgire.”
Simpla întrebare „Cât de fericit sunt?” nu ne face să ne analizăm excesiv și, de fapt, să distrugem chiar sentimentul pe care vrem să-l măsurăm. A testat asta. Participanți au evaluat afirmații ca:
- „Gradul meu de fericire reflectă valoarea vieții mele.”
- „Pentru a avea o viață împlinită, trebuie să mă simt fericit majoritatea timpului.”
- „Apreciez lucrurile doar în funcție de cum afectează fericirea mea.”
Ce descoperim? Cu cât oamenii erau mai de acord cu aceste idei, cu atât erau mai puțin satisfăcuți cu viața lor. Singurii pentru care dorința de fericire nu a avut un efect negativ au fost cei care treceau prin momente grele, cum ar fi pierderi sau doliu. Pentru ei, era o sursă de speranță, nu de presiune.
Poți schimba modul în care te raportezi la fericire?
Psihologul Marcel Mauss a mers mai departe. A vrut să vadă dacă atitudinea față de fericire influențează emoțiile pe termen scurt. O parte dintre participanți a citit un articol despre cât de importantă e fericirea, cealaltă parte – despre beneficiile rațiunii. Apoi, toți au văzut un film emoționant despre o victorie olimpică.
Știi ce-i? Filmul a avut un impact mult mai mic asupra celor care citiseră despre fericire. Articolul le crescuse așteptările, iar ei își analizau constant emoțiile. Când realitatea nu se alinia cu idealul, au simțit dezamăgire, nu inspirație.
Același lucru se întâmplă și la evenimente mari: o nuntă mult așteptată, o vacanță de vis. Cu cât încerci să te bucuri „perfect”, cu atât totul pare mai… plictisitor. Obsesia pentru fericire ne poate face să ne concentrăm prea mult pe noi înșine, ignorând legăturile cu ceilalți și amplificând sentimentul de singurătate.
De ce ne simțim lipsiți de timp când vrem să fim fericiți?
Alți cercetători au observat un fenomen ciudat: când încerci conștient să fii fericit, timpul parcă se evaporă. Într-un experiment, participanții care au enumerat 10 lucruri care i-ar face mai fericiți (ex: petrecut mai mult timp cu familia) s-au simțit stresați, de parcă nu ar fi avut timp să le realizeze. În schimb, cei care au enumerat lucruri care îi fac fericiți acum nu au simțit acest stres.
Problema apare când vrei să-ți mărești fericirea, nu când o apreciezi în prezent. Fericirea devine un obiectiv schimbător. Chiar dacă ești mulțumit acum, vei dori să prelungești această stare, așa că fericirea totală rămâne mereu inatingibilă. E o cursă fără finish.
Ce poți face pentru fericire?
Eforturile excesive de a „rămâne pe creasta valului fericirii” ne fac, de fapt, mai nefericiți.
Desigur, asta nu înseamnă să ignori problemele serioase sau să nu faci schimbări benefice (ca să pui capăt unei relații toxice sau să ceri ajutor pentru depresie). Dar dacă viața ta e, în mare, stabilă, încearcă să schimbi perspectiva asupra fericirii. Rețelele de socializare ne bagă pe gât ideea că alții trăiesc mai bine, dar acele imagini sunt doar versiuni cosmetizate. Am fi mai fericiți dacă n-am sta mereu să ne comparăm cu alții.
Cum să te împaci cu emoțiile negative?
Studiile confirmă: cei mai fericiți oameni pe termen lung sunt cei care acceptă emoțiile negative, nu le tratează ca pe niște dușmani. Dacă vrei neapărat să fii fericit, devii intolerabil la orice displăcere și te învinovățești pentru emoțiile «nefericite». Privești aceste sentimente ca pe niște experiențe trecătoare, nu ca pe ceva de eliminat cu orice preț.
Mici obiceiuri – un jurnal al recunoștinței, fapte de bunătate – pot îmbunătăți starea, dar nu te aștepta la transformări spectaculoase. Nu te analiza excesiv. Uneori, fericirea apare când nu o cauți cu disperare.
Amintește-ți: Fericirea e ca o creatură timidă. Dacă încetezi să o fugărești, s-ar putea s-o găsești chiar lângă tine. Ești pregătit să o lași să vină?
Nu Pierde nici un Articol!
Toate mișcările, motivația și alte bunătăți direct la tine în Inbox!
Sunt Marketer. Urăsc SPAMul. De aceea, mesajele sunt Relevante și la Obiect.
