Ești în fața unei idei de afacere și simți că ceva te ține pe loc? Nu e ceva nobil. Nu e ceva profund. E un amestec de frică, lene, autosabotaj și o capacitate impresionantă de a raționaliza neputința. Nu te împiedică sistemul, piața, guvernul sau karma. Te împiedici singur.
Te gândești prea mult la cum să reușești și prea puțin la de ce n-ai început deja. Cauți motivație, dar nu ești dispus să treci prin disconfort. Ai energie, dar o consumi pe teorii. Ai acces la internet, dar te comporți de parcă trăiești într-un sătuc fără curent.
1. Nu găsesc o idee profitabilă
38% dintre visători se blochează aici. De parcă ideile vin prin poștă. Vrei o idee profitabilă? Într-o lume sufocată de haos, inegalitate, plictiseală și nevoi nerezolvate? Serios?
Filosofic vorbind, problema nu e lipsa ideii, ci absența capacității tale de a simți disconfortul altora. Ai fost atât de ocupat cu confortul tău încât nu ai văzut că lumea urlă după soluții. „Nu am o idee” înseamnă „nu m-am uitat în jur destul de adânc pentru a înțelege ce doare.”
Psihologic, te-ai condiționat să crezi că ideea trebuie să fie genială, ruptă din Silicon Valley și validată de un panel de investitori pe TikTok. Nu. Trebuie să fie necesară. Restul e zgomot.
Social, ne mințim că ideile mari se nasc din inspirație. Dar nu. Se nasc din frustrare, ură față de un sistem prost făcut, sau pură disperare. Ai simțit vreodată așa ceva? Nu? Atunci n-ai cum să găsești nimic care să merite lansat.
Cei care nu găsesc idei ajung să lucreze toată viața la ideile altora. Trist, dar poetic. Mai ales când realizezi, la 67 de ani, că tu erai doar un personaj secundar în viața altcuiva.
2. Nu am capital de start
34% se opresc la bani. Banii – entitatea mitologică pe care o venerăm în timp ce ne plângem că n-avem destul. E hilar. Și tragic. Ai bani pentru abonamente lunare inutile, telefoane dar nu și pentru o idee care ți-ar putea schimba viața?
Lipsa capitalului este doar o mască pentru lipsa angajamentului. Dacă ți-aș da 10.000 de euro acum, ce ai face cu ei? Majoritatea ar cumpăra echipamente, un site și câteva reclame. Apoi ar aștepta. Ar „vedea ce se întâmplă”. Nimic. Asta se întâmplă.
Filosofia capitalului e simplă: nu ai nevoie de el, dacă ai ceva real. În lipsa banilor, oamenii devin creativi. Sau renunță. Tu ești care din astea două?
Aștepți bani ca să începi? Vei deveni un etern observator. Și la înmormântarea ta, oamenii vor spune: „Avea potențial, dar nu și un fond de investiții.”
3. Nu există garanții de succes
13%. Mic procent, dar cu cel mai mare impact psihologic. Frica de incertitudine este moartea prematură a oricărui vis. Dacă ai nevoie de garanții, ia-ți un job la stat și o pernă ortopedică. Antreprenoriatul e pentru cei care dorm prost, dar visează bine.
Nevoia de siguranță vine din frica veche a oamenilor de a muri. Să începi ceva nesigur echivalează, în creierul tău, cu a sări într-o groapă cu lei. Dar în realitate? E doar o pagină web pe care n-ai publicat-o.
Ești învățat că riscul e rău. Dar realitatea e că stagnarea e mult mai periculoasă. Te distruge lent, fără dramatism, până când e prea târziu ca să mai conteze.
Devii un expert în "ce-ar fi fost dacă". Cea mai periculoasă meserie din lume, plătită în regrete.
Bonus: Sunt prea leneș
Bravo. Ai atins un nivel rar de sinceritate într-o lume plină de autoiluzionare. Dar lene nu e doar lipsă de mișcare. E un refuz conștient de a evolua. Este un pact cu banalitatea. O îmbrățișare pasiv-agresivă a mediocrității.
E o formă de apărare împotriva efortului inutil. De ce să lupți dacă nu știi că vei câștiga? Dar nici șobolanii de laborator nu sunt atât de previzibili.
Lenea este nihilism aplicat prost. Orice zi trăită în inerție e o zi furată din viața ta viitoare.
Nu vei fi uitat. Vei fi ignorat. Ceea ce e chiar mai rău.
Ultimul gând
Nu mai e vorba de idei, bani sau risc. E vorba de disonanța dintre cum te vezi și cum te comporți. Vrei rezultate, dar refuzi conflictul. Ai pretenții, dar fără efort. Visezi libertate, dar acționezi ca un funcționar în concediu de boală.
Antreprenoriatul nu e o destinație. E o selecție naturală pentru cei care nu suportă stagnarea. Dacă tot ce ai în tine sunt scuze ambalate frumos, vei rămâne acolo unde ești. Și nimeni nu va observa. Nici măcar tu, după un timp.
N-ai început? Poate e mai bine. Nu toată lumea e făcută să conteze. Unii sunt făcuți doar să observe. Tu alegi. Sau nu.
Nu Pierde nici un Articol!
Toate mișcările, motivația și alte bunătăți direct la tine în Inbox!
Sunt Marketer. Urăsc SPAMul. De aceea, mesajele sunt Relevante și la Obiect.
