19 Semne că ești o Persoană Conștientă

A fi conștient nu e un scop. Nu e nici statut, nici virtute. E un prag. O ruptură. O decizie care, odată luată, nu se mai dezia.

A fi conștient înseamnă să vezi ce faci, în timp ce faci. Să știi cine ești, chiar și atunci când nu-ți convine. Înseamnă să simți când fugi, când minți, când te sabotezi. Și să nu mai ai scuze.

Nu, nu e un trend. Mulți vorbesc despre conștiință, dar puțini o trăiesc. Pentru că e greu. Nu e frumos. Nu e popular. Te desparte de confort, de mulțime, de părinți, de prieteni, de ideile tale vechi.

Conștiința nu se atinge. Se asumă. Și nu, nu trebuie s-o atingi. Dar dacă o vezi și o ignori, o să te coste.
Pentru că, de acolo încolo, tot ce faci știind că minți... te distruge lent.

Așa că nu întreba dacă e necesar. Întreabă-te ce se întâmplă cu tine dacă NU devii conștient.
Mai poți trăi liniștit știind ce știi?

1. Simți că totul e conectat, dar nu știi ce să faci cu sentimentul ăsta.
   Ai momente în care simți că viața nu e întâmplătoare. Că fiecare om pe care îl întâlnești e acolo cu un motiv. Dar nu știi niciodată ce să faci cu această conștientizare. Rămâi blocat între revelație și inerție. Ce rost are să simți legătura cu totul, dacă nu ești în stare să acționezi în acel TOT?

2. Știi că izolarea e o iluzie, și totuși alegi să te retragi.
   Vorbești despre interconectare, dar trăiești rupt. Te izolezi emoțional, te distanțezi în relații. Îți spui că ești diferit, dar de fapt fugi. Ce protejezi cu acest spațiu pe care ți-l construiești în jur?

3. Te ține adevărul treaz noaptea.
   Nu suporți să fii mințit, dar taci când ar trebui să vorbești. Te răzvrătești când alții se prefac, dar și tu o faci. Nu spui ce gândești ca să nu superi. Nu spui ce simți ca să nu pierzi. Până când o să duci lupta asta surdă cu tine?

4. Nu te mai aprinzi ușor.
   Spui că ai devenit calm. Spui că ai învățat să-ți controlezi impulsurile. Dar poate ai devenit doar amorțit. Când a fost ultima oară când ai simțit ceva până la capăt? Când ai fost ultima dată viu?

5. Respecți viața, dar nu-ți valorifici propria viață.
   Îți pasă de animale. De copaci. De planetă. Dar trăiești o viață care nu te reprezintă. Unde e respectul pentru tine? Unde e grija față de propria-ți energie?

6. Ești „eco”, dar mintea ți-e plină de plastic.
   Ai grijă să nu arunci sticla la plastic, dar tolerezi gânduri toxice zilnic. Ești atent la deșeuri, dar nu și la obiceiurile tale mentale. Ce ai reciclat ultima dată în interiorul tău?

7. Ai dubii legat de proprietate.
   Te deranjează ideea de posesie, dar nu te deranjează că vrei să controlezi oameni. Ești gelos în relații. Agresiv când cineva „îți ia” ceva. Unde e libertatea pe care o tot propovăduiești?

8. Visezi colaborare, dar trăiești în izolare.
   Spui că vrei echipe. Proiecte. Comunitate. Dar faci totul singur. Nu ceri ajutor. Nu incluzi. Ce demon te ține captiv în singurătate?

9. Vrei să repari, nu să pedepsești.
   Teoretic. Dar în realitate, îți judeci părinții, partenerii, foștii prieteni. Porți ranchiună în tăcere. Când ai practicat ultima oară iertarea? Nu conceptul. Acțiunea.

10. Spui că n-ai lipsuri.
    Dar alergi după bani. După validare. După relații care să-ți umple golul. Ai telefon scump și suflet ieftin. Nu te-ai săturat să mimezi abundența?

11. Îți pasă de alții.
    Dar când ai fost ultima dată acolo, cu adevărat? Când ai ascultat pe cineva până la capăt? Când ai întrebat fără să dai sfaturi? Empatia nu înseamnă compasiune postată pe Instagram.

12. Iubești în tăcere.
    Ai multe de oferit, dar nu oferi. Îți e frică. De răspuns. De respingere. De pierdere. Nu aștepți iubire. Aștepți garanții. Ai înțeles cât de laș e asta?

13. Ești empatic.
    Dar eviți implicarea. Simți durerea, dar treci mai departe. Nu vrei să te murdărești de suferință. Te-ai întrebat vreodată dacă empatia ta nu e doar o scuză elegantă?

14. Taci.
    Ai învățat să stai liniștit. Să nu deranjezi. Dar tăcerea ta e complicitate. Ești liniștit într-o lume care urlă. Când ai devenit atât de confortabil cu nedreptatea?

15. Nu ceri validare.
    Dar te umfli când primești laude. Îți faci curat în feed când nu aduni like-uri. Nu te minți. Ai nevoie să fii văzut. Dar refuzi să fii sincer cu nevoia asta.

16. Te uiți în întuneric.
    Ai citit cărți grele. Ai trecut prin traume. Te lauzi că le-ai depășit. Dar încă le cari. Încă reacționezi. Încă te aperi. Ai avut curajul să le și eliberezi?

17. Practici recunoștința.
    Dar doar când îți merge bine. Când ai. Când primești. Unde e recunoștința când totul cade? Ce mai simți când nu mai ai ce posta?

18. Ai umor.
    Dar îl folosești ca scut. Râzi de tine ca să nu râdă alții. Râzi ca să eviți durerea. Când o să-ți dai voie să nu faci haz de necaz?

19. Știi care-ți sunt limitele.
    Dar le respecți ca pe niște legi sfinte. Nu le testezi. Nu le forțezi. Le transformi în scuze. Când ai încercat ultima dată să te contrazici pe tine?

Ultimul gând

A fi conștient nu e o etapă. E o alegere care te rupe de tot ce-ai fost până atunci. Nu e pentru toți. Nu vine natural. Și nu e confortabil. Dar odată ce ai trecut de punctul în care vezi lucrurile clar, nu mai poți să te întorci.

Adevărul nu te schimbă. Doar îți arată că nu mai ai unde fugi. De aici încolo, totul e alegere: cum gândești, cum reacționezi, ce tolerezi, ce eviți, ce amâni, ce ignori.

Ai văzut. Ai înțeles. Acum ori faci, ori continui să te distrugi cu ochii deschiși.

Conștiința nu te ajută dacă n-o folosești. Te apasă.

Deci ce faci? Te miști? Sau rămâi blocat în ideea că „ești pe cale”?